În sala de conferinţe a complexului hotelier «Vila Verde» a avut loc un business-dialog cu participarea lui Marian Lupu, liderul Partidului Democrat din Moldova, şi directorii întreprinderilor din sectorul de vinificaţie.
Nu este un secret că sectorul de vinificaţie, care a avut, întotdeauna, un caracter strategic pentru economia noastră, trăieşte, astăzi, timpuri grele. Numărul întreprinderilor de vinificaţie, comparativ cu anul 2000, s-a redus cu 51 la sută, cantitatea vinului produs a scăzut cu 53 la sută, volumul vînzărilor, pe piaţa internă, a scăzut cu 18 la sută, iar volumul exporturilor s-a micşorat cu 43 la sută. La momentul introducerii embargoului pentru importurile de vinuri moldoveneşti în Rusia, în anul 2006, la depozitele întreprinderilor noastre de prelucrare a vinului s-au acumulat 26 mln. decalitri de producţie vinicolă, pentru care nu există cerere. Totodată, întreprinderile din sectorul de vinificaţie au luat, în bănci, credite sumate aproximativ la 100 mln. dolari (care echivalează cu volumul tuturor activelor existente în sector). Rambursarea acestor credite, în situaţia actuală de criză, este un lucru complicat. În rezultat, în prezent, în proces de lichidare se află 45 (!!!) întreprinderi vinicole.
Cel mai interesant moment este următorul: cauza situaţiei actuale se ascunde nu doar în urmările crizei financiare, ci şi în incapacitatea noastră elementară de a administra bunurile pe care ni le oferă pămîntul. În loc să creăm o piaţă deschisă a producţiei vinicole, cu drepturi egale pentru toţi agenţii economici, noi permitem unor companii să desfăşoare activităţi internaţionale, oferindu-le drepturi depline în problemele de formare a preţurilor, iar altora nu le permitem să facă acest lucru. În consecinţă, are de suferit competitivitatea, întreprinderile nu sînt interesate de creşterea calităţii propriei producţii şi extinderea sortimentului. Gîndurile altora sînt îndreptate spre supravieţuire şi rambursarea creditelor.
În opinia lui Marian Lupu, sectorul vinificator are nevoie de o restructurizare serioasă. Vom începe prin menţiunea că întregul sector se dezvoltă, pînă în prezent, în conformitate cu „Programul de stabilizare şi dezvoltare a sectorul vinificator în perioada 2002-2020». Acest document a fost aprobat în anul 2002 şi, e lesne să ne dăm seama, după „criza vinului” din anul 2006, este absolut lipsit de actualitate. De atunci, situaţia pe piaţă s-a schimbat substanţial şi este nevoie de adoptarea unei strategii noi privind dezvoltarea sectorului vinificator. În afară de aceasta, este necesară crearea unor reguli egale de joc pentru toate întreprinderile atît pe piaţa internă, cît şipe cea externă. Cît priveşte finanţarea sectorului de vinificaţie, statul are obligaţia să creeze condiţii pentru apariţia, în ţară, a creditelor „durabile” cu o dobîndă redusă, pentru ca aceste credite să fie profitabile pentru întreprinderile care le iau.
Există în această problemă şi un important aspect social, şi acest lucru a fost menţionat în mod special. Sectorul vinificator oferă locuri de muncă unui număr de 300 mii de concetăţeni de-ai noştri (30 la sută din întreaga populaţie angajată în cîmpul muncii). Este necesar ca aceşti oameni să primească salarii decente şi să simtă sprijinul statului.
